Posibile cauze ale unui chist dentar

Chisturile pot aparea din resturile din osteogeneza, procesul prin care se dezvolta tesutul osos. Aceste ramasite, izolate o perioada considerabila de timp, ar conduce, sub efectul unei stimulari de origine inca necunoscuta, la formarea unui chist.

Dupa unii autori, proliferarea brusca a acestor resturi este secundara inflamatiei de origine dentara sau parodontala si da nastere la chisturi inflamatorii.

De asemenea, se stie ca formarea si dezvoltarea unui chist depinde atat de proliferarea celulelor, de acumularea de lichid in lumenul sau, cat si de resorbtia osoasa. Acesti 3 parametri sunt apoi variabili in functie de tipul de chist cu care pacientul are de-a face.

Simptomele chistului dentar

Sfera oro-maxilo-faciala este deosebit de complexa din punct de vedere histologic. Aceasta particularitate face posibila marea varietate de chisturi. Unele pot avea o legatura cu organul dentar – sunt chisturile odontogene, altele nu – sunt chisturile neodontogene.

Cu toate acestea, diversitatea lor nu duce la o multitudine de simptome diferite. In marea majoritate a cazurilor, umflarea osoasa este primul semn de avertizare. Controlul stomatologic permite observarea consistentei umflaturii, in timp ce alti factori, cum ar fi varsta, frecventa, localizarea tumorii si anumite semne radiologice, pot ghida diagnosticul. Pe de alta parte, semnele dentare sunt inexistente mult timp. Cand apar aceste semne de avertizare, inseamna ca leziunea a atins deja un volum mare. Iata cateva exemple in acest caz:

• durere de dinti;
• mobilitatea dentara;
• o fistula;
• un sentiment de presiune;
• sangerarea gingiilor;
• fracturi spontane;
• tulburari de ocluzie.

Tratamentul chisturilor dentare

Cand chistul provoaca suprainfectie sau este sursa de repercusiuni functionale sau inestetice, acesta este enucleat prin interventie chirurgicala. Tratamentul chirurgical sub anestezie generala poate fi posibil si in functie de starea leziunii. In cele mai multe cazuri, si spre deosebire de fistula dentara, leziunea nu dispare singura atunci cand se trateaza focalizarea infectioasa.