Soneriile video și camerele Wi-Fi costă, azi, între 150 și 800 de lei, se montează în 15 minute și trimit alerte pe telefon la orice mișcare. Pentru proprietarii de case, pentru cei care primesc des colete sau pentru cei cu părinți în vârstă singuri acasă, par soluția perfectă.
Doar că legislația privind protecția datelor personale se aplică și filmărilor făcute de persoane fizice, atunci când camera surprinde spații care depășesc proprietatea privată.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit, într-o hotărâre din 2014, că o cameră montată de o persoană fizică pe propria casă, dar care filmează parțial drumul public, nu mai beneficiază de excepția pentru activități exclusiv personale sau domestice, iar regulamentul GDPR se aplică. Această decizie stă la baza modului în care autoritățile europene, inclusiv cea din România, tratează camerele de acasă.
Ce poți filma fără probleme
Interiorul propriei locuințe, cu informarea persoanelor care lucrează sau locuiesc acolo: bona, menajera, chiriașul, membrii familiei adulți. Curtea și terenul propriu, delimitate, atâta timp cât camera nu surprinde strada, curtea vecinului sau ferestrele acestuia.
Ușa propriului apartament, din interior. Unghiul camerei decide aproape totul. Majoritatea camerelor moderne permit mascarea digitală a zonelor din imagine, astfel încât trotuarul sau poarta vecinului să apară înnegrite.
Blocul, cea mai delicată situație
Casa scării, holul de pe palier, liftul, parcarea comună sunt spații comune, deținute în coproprietate de toți proprietarii.
O sonerie video montată la ușa apartamentului filmează, inevitabil, palierul și ușile vecinilor, precum și pe oricine trece.
Montajul unei camere în spațiile comune cere acordul asociației de proprietari, adoptat în adunarea generală, conform Legii 196/2018 privind asociațiile de proprietari, precum și respectarea regulilor GDPR: scop declarat, informarea prin afișe vizibile, acces limitat la înregistrări, durată limitată de stocare.
Vecinii care se simt filmați pot sesiza Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, iar amenzile aplicate persoanelor fizice pentru camere montate greșit au fost, în practica autorității, de ordinul miilor de lei.
Soluția practică: soneria video cu unghi îngust, orientată strict spre zona din fața ușii, cu mascare pentru ușile vecinilor, discutată în prealabil cu ei.
Sunetul, o problemă separată
Multe camere înregistrează și sunet.
Înregistrarea convorbirilor dintre alte persoane, fără acordul lor, ridică probleme suplimentare, inclusiv penale, în anumite condiții.
Funcția de înregistrare audio se dezactivează din aplicație pentru camerele care surprind spații unde vorbesc alte persoane decât proprietarul.
Cât timp păstrezi înregistrările
Principiul limitării stocării cere păstrarea imaginilor doar atât cât este necesar pentru scop.
Autoritățile europene de protecție a datelor recomandă, pentru supravegherea video obișnuită, perioade scurte, de regulă de câteva zile, iar în România, pentru operatorii care supraveghează spații, termenul uzual indicat este de maximum 30 de zile.
Înregistrările unui incident, cum ar fi o spargere sau o agresiune, se salvează separat și se predau poliției.
Calculul spațiului ajută la reglaj: o cameră de 2 megapixeli care înregistrează continuu ocupă, la compresia uzuală, în jur de 10-20 de gigaocteți pe zi, astfel încât un card de 128 de gigaocteți, de 60-100 de lei, acoperă 7-10 zile, iar înregistrarea doar la detecția mișcării prelungește această perioadă de câteva ori.
Camerele din interior și bona sau menajera
Filmarea în propria locuință a persoanelor angajate, bona, menajera, îngrijitoarea unui vârstnic, este permisă doar cu informarea lor prealabilă, clară.
Camerele ascunse, fără știrea persoanei filmate, pot genera probleme juridice serioase.
Camerele nu se montează niciodată în băi sau în spațiile în care persoana angajată se schimbă sau se odihnește.
Camera de supraveghere ca probă la poliție
Înregistrările unei spargeri, ale unei agresiuni sau ale unui accident în fața casei sunt probe prețioase pentru poliție.
Imaginile se salvează imediat, pe un stick sau pe un hard disk, înainte ca sistemul să le suprascrie, iar fișierele originale se păstrează nemodificate, cu data și ora vizibile.
Organele de cercetare penală pot solicita imaginile, iar predarea lor voluntară, cu un proces-verbal, este regula; o cameră montată ilegal nu anulează automat valoarea probei într-un dosar penal, dar proprietarul se poate expune, separat, unei sancțiuni pentru încălcarea regulilor de protecție a datelor.
Postarea imaginilor pe rețelele sociale, pentru identificarea hoților, pare utilă, dar poate expune persoane nevinovate și poate încălca drepturile celor filmați. Canalul corect rămâne poliția.
Ceasul camerei, sincronizat corect, face ca înregistrarea să fie utilizabilă.
Securitatea camerelor, riscul ignorat
Camerele ieftine, fără actualizări și cu parola implicită nemodificată, sunt printre cele mai ușor de accesat de persoane neautorizate. Parola schimbată la instalare, autentificarea în doi pași în aplicație, actualizările de firmware activate.
Camerele de la producători cunoscuți, cu stocare criptată, sunt preferabile celor fără nume, cumpărate la cel mai mic preț.
Regulamentul european privind securitatea cibernetică a produselor conectate, adoptat în 2024, va obliga treptat producătorii să ofere actualizări de securitate pe toată durata de viață estimată a dispozitivului, cu obligațiile principale aplicabile din 2027.
