Țara Făgărașului se întinde între Olt și cei mai înalți munți ai României
La sud de Olt, între Brașov și Sibiu, o câmpie largă, cu sate așezate la poalele munților, poartă de secole numele de Țara Făgărașului. Deasupra ei se ridică, ca un zid de piatră, Munții Făgăraș, cu cele mai înalte vârfuri ale României, Moldoveanu, de 2.544 de metri, și Negoiu, de 2.535 de metri. Iarna, creasta albă se vede de la zeci de kilometri, iar primăvara, satele de pe vale sunt încă sub zăpadă, în timp ce câmpia înverzește.
Regiunea a avut, de-a lungul Evului Mediu, un statut aparte. A aparținut, pentru o vreme, domnilor Țării Românești, iar populația ei, majoritar românească, și-a păstrat obiceiuri, port și case care o deosebesc de satele săsești din apropiere.
Cetatea Făgăraș, cu șanțul plin cu apă
În mijlocul orașului Făgăraș se află una dintre cele mai bine păstrate cetăți din Transilvania. Începută în secolul al XIV-lea și transformată în secolele următoare într-un castel fortificat, a fost reședința mai multor principi ai Transilvaniei. În 1600, pe vremea lui Mihai Viteazul, aici au locuit doamna Stanca și fiul domnitorului, în timpul campaniilor acestuia. Ce o face aparte e șanțul lat, plin cu apă, care o înconjoară complet, peste care se trece pe un pod.
Istoria cetății are și o pagină întunecată. După 1948, a fost transformată în închisoare pentru deținuți politici ai regimului comunist. Astăzi găzduiește un muzeu cu exponate despre istoria regiunii, iar curtea interioară și zidurile se vizitează tot anul.
Sâmbăta, cu mănăstirea lui Brâncoveanu și herghelia de lipițani
La poalele munților, într-o poiană înconjurată de păduri, se află mănăstirea ctitorită, potrivit tradiției, de domnitorul Constantin Brâncoveanu, la sfârșitul secolului al XVII-lea. Distrusă în secolul al XVIII-lea, a fost reconstruită în secolul trecut, iar biserica, pictată în stil brâncovenesc, cu arcade și coloane sculptate, atrage pelerini și turiști deopotrivă. Ctitoria datează din 1696, a fost distrusă în 1785 și reconstruită între 1926 și 1936. Ansamblul are grădini îngrijite, un izvor considerat de credincioși tămăduitor și o atmosferă de liniște care face din vizită un popas bun la plecarea ori la întoarcerea de pe munte. În apropiere, herghelia de la Sâmbăta de Jos, înființată în secolul al XIX-lea, e una dintre cele mai cunoscute din Europa pentru caii lipițani. Acești cai albi, eleganți, cu mers semeț, sunt aceiași folosiți la celebra școală de echitație de la Viena. Mânjii se nasc închiși la culoare și devin albi abia după câțiva ani. Vizitatorii pot vedea grajdurile, padocurile și, uneori, antrenamentele. Primăvara, când apar mânjii, e momentul cel mai frumos.
Mănăstirea din stâncă de la Șinca Veche
Un loc misterios al regiunii e mănăstirea săpată în stâncă de la Șinca Veche, numită popular Templul Ursitoarelor. Încăperile, săpate în gresie moale, cu o deschidere în tavan prin care intră lumina, au o vechime și o origine încă discutate de istorici. Legendele locului vorbesc despre dorințe împlinite, iar oamenii vin aici din toată țara, cu speranțe și cu povești.
Pe munte, spre Moldoveanu
Munții Făgăraș sunt cel mai lung masiv alpin al României, cu o creastă de aproximativ 70 de kilometri. Urcarea pe Vârful Moldoveanu, cel mai înalt punct al țării, se face, de obicei, în 2 zile, pornind din satele de pe partea de nord, pe văile Viștea ori Sâmbăta, cu o noapte la cabană ori la cort. Diferența de nivel, de la satele de la poale, aflate la 500-600 de metri altitudine, până pe vârf, trece de 1.900 de metri. Traseele cer echipament de munte, experiență și atenție la vreme, care se schimbă foarte repede pe creastă. Sezonul obișnuit e iulie-septembrie. În restul anului, zăpada și pericolul de avalanșă fac creasta accesibilă doar alpiniștilor pregătiți. Pe munte se respectă și regulile pentru zonele cu urși, foarte răspândiți în pădurile de la poale. Pe acești munți au trăit, ascunși, după 1948, grupuri de partizani care s-au opus regimului comunist, iar istoria lor e comemorată astăzi prin monumente în mai multe sate.
Satele de la poalele muntelui
Satele Țării Făgărașului, Viștea, Drăguș, Recea, Sâmbăta, Victoria, au case cu porți de lemn, biserici vechi și o viață legată de oierit și de pădure. Multe gospodării primesc turiști, cu mâncare tradițională, brânză de burduf, plăcinte și pălincă.
Tradițiile de iarnă se păstrează bine: cetele de feciori care umblă cu colinde, obiceiurile de Anul Nou și jocurile cu măști. Portul popular, cu cămăși albe brodate cu negru, e recunoscut ca unul dintre cele mai sobre și mai elegante din țară.
Organizarea drumului
Făgărașul se află la aproximativ 70 de kilometri de Brașov și la 80 de kilometri de Sibiu, pe drumul care leagă cele 2 orașe. Gara din Făgăraș se află pe linia de cale ferată dintre Brașov și Sibiu. Transfăgărășanul pornește din apropiere, iar în sezonul în care e deschis, de obicei din iulie până în octombrie, se combină ușor cu o vizită în regiune. Un weekend prelungit permite cetatea, cele 2 mănăstiri, herghelia, Șinca Veche și o drumeție scurtă la poalele munților. Pentru urcarea pe Moldoveanu, mai e nevoie de cel puțin 2 zile, de o prognoză bună și de cineva care cunoaște muntele.
