Zmeura și murele din grădină, fructe scumpe la piață și ușor de crescut acasă
Zmeura se strică în 2 zile și se transportă greu, de aceea costă atât de mult. În grădină, în schimb, e una dintre cele mai recunoscătoare plante: rodește din al doilea an, nu pretinde stropiri multe și se înmulțește singură, uneori mai mult decât și-ar dori proprietarul.
Un rând de 5-6 metri de zmeur, îngrijit, acoperă consumul de fructe proaspete al unei familii și lasă ceva și pentru congelator.
Zmeurul de vară și zmeurul remontant
Toată confuzia legată de tăiere dispare odată ce se înțelege că există două tipuri.
Zmeurul de vară rodește pe tulpinile de doi ani. În primul an, lăstarul doar crește. În al doilea, face fructe, în iunie-iulie, apoi se usucă.
Zmeurul remontant, sau de toamnă, rodește pe lăstarii crescuți chiar în acel an, din august până la primele brume. Este mai simplu de îngrijit și scapă, de obicei, de gerurile târzii care distrug florile.
Cine plantează din ambele tipuri are zmeură aproape 4 luni.
Plantarea, toamna, în sol ușor acid
Perioada cea mai bună este octombrie-noiembrie, cât pământul e încă lucrabil, sau primăvara foarte devreme. Zmeurul preferă un sol afânat, bogat în humus, ușor acid, cu pH de 5,5-6,5, și nu suportă apa stagnantă, în care rădăcinile putrezesc repede. Plantele se așază la 40-50 de centimetri una de alta, pe rânduri aflate la 2-2,5 metri, orientate pe direcția nord-sud, ca ambele părți să primească soare. După plantare, tulpina se scurtează la 20-30 de centimetri. E un gest care doare, dar obligă planta să-și facă rădăcini. Un strat gros de mulci, din paie, frunze sau rumeguș vechi, păstrează umezeala și răcoarea de care rădăcinile superficiale ale zmeurului au nevoie.
Tăierea zmeurului, diferită la cele două tipuri
La zmeurul remontant, lucrurile sunt cât se poate de simple: la sfârșitul iernii, în februarie-martie, toate tulpinile se taie de la nivelul solului. Lăstarii noi vor crește și vor rodi în același an.
La zmeurul de vară, imediat după recoltare se taie de la bază tulpinile care au rodit, ușor de recunoscut după scoarța maronie, care se cojește. Lăstarii verzi, ai anului, se păstrează, dar se răresc: 8-10 dintre cei mai viguroși pe fiecare metru de rând. Restul se scot.
Cei care taie tot, din greșeală, la zmeurul de vară, rămân un an fără nicio fructă.
Spalierul și drajonii care invadează grădina
Tulpinile încărcate se apleacă și se rup, iar fructele ajunse pe pământ mucegăiesc. Un spalier simplu rezolvă problema: stâlpi la 4-5 metri și două sârme, una la 80 de centimetri, cealaltă la 1,5 metri, de care se leagă lăstarii.
Zmeurul se întinde prin drajoni, lăstari porniți din rădăcini, care apar și la un metru sau doi de rând, în mijlocul straturilor de legume. Se taie cu sapa, sub nivelul solului, de câte ori apar. Unii grădinari îngroapă de la început, de-a lungul rândului, o bandă de tablă sau de plastic gros, de 40 de centimetri adâncime.
Murul fără spini, pe sârme
Soiurile moderne de mur fără ghimpi nu au nimic din sălbăticia rugilor de la marginea pădurii. Fac tulpini lungi de 3-4 metri, care se conduc pe spalier, în evantai, și dau, la maturitate, 5-10 kilograme de fructe pe plantă, din iulie până în septembrie.
Fiind atât de viguros, murul se plantează la 2-3 metri distanță. Rodește, ca zmeurul de vară, pe tulpinile de doi ani, care se taie de la bază după cules. Cele tinere se leagă în locul lor.
O mură e coaptă abia când s-a făcut neagră mată și se desprinde fără efort. Cea neagră lucioasă e încă acră. Nici murele, nici zmeura nu se mai coc după ce au fost culese.
Udarea și hrănirea
Rădăcinile ambelor specii stau în primii 20-30 de centimetri de sol și suferă repede la secetă, mai ales în perioada de creștere a fructelor. Udarea prin picurare, la rădăcină, este ideală. Apa pe frunze și pe fructe favorizează putregaiul cenușiu.
Primăvara, un strat de compost sau de mraniță veche întins de-a lungul rândului acoperă nevoia de hrană pe tot sezonul.
Recoltarea și păstrarea fructelor
Zmeura se culege la 2-3 zile, dimineața, pe vreme uscată, în caserole mici și joase, pentru că fructele se strivesc sub propria greutate. Fructul copt se desprinde lăsând pe plantă conul alb din mijloc. Culesul des are și un rol sanitar. Musculița cu aripi pătate, un dăunător ajuns în Europa din Asia în jurul anului 2008, își depune ouăle în fructele coapte, iar fructele uitate pe tufă devin focar. La frigider, nespălată, zmeura rezistă o zi sau două. Pentru iarnă, fructele se întind pe o tavă, într-un singur strat, se țin la congelator câteva ore și abia apoi se mută în pungi. Astfel rămân boabe întregi, care se pot scoate cu pumnul, nu un bloc înghețat.
