Unul din principalele motive de lauda ale parintilor prin parcuri este varsta frageda la care copilul a inceput sa foloseasca olita. Copilul trebuie observat cu mare atentie pentru ca adultul sa isi dea seama daca este pregatit din acest punct de vedere sau nu. Statul pe olita de la varste prea mici poate duce la deformari ale coloanei, fiind o activitate prea intensa si cu implicatii asupra starii de sanatate. In plus, conteaza si starea de sanatate emotionala si psihica. Daca copilul pur si simplu nu este pregatit pentru a sta pe olita, atunci nu trebuie fortat sub nicio forma.
Folosind olita, copilul va capata independenta.
Nu se poate vorbi insa de o varsta standard la care copilul trebuie sa stea pe oala sa isi faca nevoile. Conform cercetarilor si opiniilor specialistilor, copiii pot sta pe olita incepand de la 18-24 de luni. Deci de la un an si jumatate, doi, copilul trebuie obisnuit cu acest concept. Ideal este ca ajunsi la varsta de doi ani, sa poata ramane uscati, fara a purta pampers, cateva ore, chiar si pe timpul noptii.
Copiii care nu sunt pregatiti sa stea pe oala nici nu se vor arata interesati de ea, nu isi urmaresc parintele in baie aratandu-se interesat de ceea ce face acesta acolo, nu da semne de independenta si nici nu este dornic sa isi testeze capacitatea de a nu face pipi sau caca pe el o perioada mai lunga. La varste fragede, copilul nu stie si nu poate sa fie madru de progresele sale, nu poate asculta sfaturile si instructiunile parintilor si nu poate sta mai mult de caeva minute in pozitia sezand.
Pentru ca cel mic sa foloseasca olita cu o mai mare usurinta, parintele trebuie sa aiba o atitudine pozitiva, sa nu il oblige, sa nu il forteze, sa il faca dornic de cooperare, sa il laude pentru progresele facute si sa inceapa chiar o rutina consistenta pe perioada intregii zile. Fiecare copil va sta la olita atunci cand se va simti pregatit, fara a fi nevoie ca parintii si cei din jur sa faca un adevarat caz sau o tragedie din acest subiect intim.
