Bronșiolita la bebeluși: ce este și cum se tratează

Bronșiolita este o infecție virală comună la sugari și copii mici, care afectează bronșiolele – căile respiratorii mici care transportă aerul în și din plămâni. Această afecțiune apare de obicei în sezonul rece și este cauzată, cel mai frecvent, de virusul sincitial respirator (VSR).

Deși bronșiolita poate fi o afecțiune ușoară pentru mulți copii, la sugarii cu vârsta sub doi ani, în special sub șase luni, aceasta poate provoca dificultăți respiratorii și necesită îngrijire atentă.

Cauzele bronșiolitei

Virusul sincitial respirator (VSR) este principalul agent cauzator al bronșiolitei, dar și alte virusuri, precum rinovirusul, adenovirusul sau virusurile gripale, pot provoca această afecțiune.

Infecția începe adesea ca o simplă răceală, dar la sugari poate progresa rapid, ducând la inflamația și congestia bronșiolelor, ceea ce îngreunează respirația și oxigenarea adecvată a organismului. Bronșiolita începe de obicei cu simptome ușoare asemănătoare unei răceli, dar acestea se pot agrava în câteva zile. Printre semnele specifice ale bronșiolitei se numără:

  • Congestie nazală și secreții nazale abundente;
  • Tuse persistentă care poate deveni mai severă pe măsură ce infecția progresează;
  • Respirație rapidă și zgomotoasă (wheezing) – un sunet șuierător sau fluierat atunci când copilul respiră;
  • Febră moderată (de obicei în jur de 38-39 °C);
  • Dificultăți în alimentare și hidratare – sugarii pot refuza să se hrănească sau să bea, din cauza dificultăților respiratorii;
  • Retracții ale pieptului – pielea dintre coaste sau de sub coaste se trage în interior la fiecare respirație, indicând dificultăți de respirație.

Cum se diagnostichează bronșiolita?

Medicul pediatru poate diagnostica bronșiolita pe baza simptomelor și a unei examinări fizice. Pentru a evalua severitatea infecției, medicul poate asculta plămânii bebelușului cu un stetoscop pentru a detecta sunetele caracteristice de wheezing și pentru a verifica ritmul respirator.

În cazurile mai severe, medicul poate recomanda teste suplimentare, precum radiografii toracice sau testarea secrețiilor nazale pentru a identifica virusul exact, dar aceste investigații sunt necesare doar în situații particulare.

Tratamentul bronșiolitei la bebeluși

În majoritatea cazurilor, bronșiolita poate fi tratată acasă, iar simptomele se îmbunătățesc de obicei în decurs de una-două săptămâni. Tratamentul pentru bronșiolită constă în principal în gestionarea simptomelor și asigurarea confortului bebelușului, deoarece infecția virală se vindecă de obicei de la sine. Iată câteva măsuri recomandate:

  1. Menținerea hidratării: este important să vă asigurați că bebelușul primește suficientă apă sau lapte matern/formulă. Hidratarea adecvată ajută la subțierea secrețiilor și la menținerea funcționării corespunzătoare a organismului.
  2. Umidificator în cameră: aerul umed poate ajuta la ameliorarea congestiei nazale și la reducerea disconfortului respirator. Folosiți un umidificator cu abur rece pentru a menține un nivel optim de umiditate în camera copilului.
  3. Poziția de somn: in timpul somnului, bebelușul poate fi așezat într-o poziție ușor înclinată pentru a ajuta la deschiderea căilor respiratorii și la ameliorarea respirației. Este însă important ca această poziție să fie sigură și să respectați recomandările privind somnul sugarilor.
  4. Soluții saline și aspirator nazal: picăturile saline aplicate în nas și utilizarea unui aspirator nazal ajută la curățarea căilor nazale, facilitând respirația.
  5. Medicamente antitermice: dacă bebelușul are febră, medicul poate recomanda administrarea de paracetamol sau ibuprofen pentru reducerea acesteia, dar doar sub supravegherea unui medic și în dozele recomandate.

În cazurile severe, poate fi necesară internarea copilului pentru administrarea de oxigen sau suport respirator. Uneori, bebelușii cu bronșiolită pot necesita ajutor suplimentar, mai ales cei care s-au născut prematur sau care au alte afecțiuni respiratorii.

Bronșiolita este o afecțiune comună și poate fi o experiență dificilă pentru părinți, dar cu îngrijire adecvată și monitorizare, cei mai mulți bebeluși se recuperează fără complicații.

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.